Criză epileptică: primul ajutor și când suni la 112

O criză epileptică poate fi înspăimântătoare pentru persoanele care asistă la episod, mai ales atunci când apar pierderea stării de conștiență, căderea și mișcările convulsive. În cele mai multe situații, primul ajutor înseamnă protejarea persoanei de accidentări, cronometrarea episodului și menținerea căilor respiratorii libere după oprirea convulsiilor.

Nu trebuie să imobilizezi persoana, să îi deschizi forțat gura sau să introduci obiecte între dinți. O persoană aflată în criză nu își poate „înghiți limba”, iar încercarea de a introduce linguri, degete, medicamente sau apă în gură poate provoca răni, sufocare ori leziuni dentare.

O criză care durează peste cinci minute, se repetă fără revenirea stării de conștiență sau este însoțită de probleme de respirație reprezintă o urgență. În România trebuie apelat numărul 112.

Articolul de mai jos explică modul în care poate arăta o criză, diferența dintre convulsii și epilepsie, pașii corecți de prim ajutor, gesturile care trebuie evitate și investigațiile care pot fi recomandate după primul episod.

Ce este o criză epileptică?

O criză apare atunci când activitatea electrică a unui grup de celule nervoase din creier se modifică brusc și temporar. Manifestările depind de zona cerebrală implicată și de modul în care activitatea anormală se răspândește.

O criză poate provoca:

mișcări involuntare ale brațelor și picioarelor;
rigidizarea corpului;
pierderea stării de conștiență;
privire fixă și lipsa răspunsului;
confuzie bruscă;
mișcări repetitive ale gurii sau mâinilor;
senzații neobișnuite, precum mirosuri, gusturi sau furnicături;
teamă bruscă fără o cauză evidentă;
modificări ale vederii sau auzului;
pierderea temporară a tonusului muscular;
cădere;
modificări ale respirației și culorii feței.

Nu toate crizele arată ca episoadele convulsive prezentate în filme. Uneori, persoana rămâne aparent nemișcată, privește în gol, nu răspunde câteva secunde sau efectuează gesturi repetitive fără să fie conștientă de acestea.

Care este diferența dintre criză și epilepsie?

O singură criză nu înseamnă automat că persoana are epilepsie. Epilepsia este o afecțiune neurologică caracterizată prin predispoziția de a avea crize recurente, de obicei neprovocate de o cauză temporară imediată.

Un episod poate apărea și în alte situații, precum:

scăderea severă a glicemiei;
dezechilibre ale sodiului sau altor electroliți;
febră, în special la copiii mici;
consum sau sevraj de alcool ori anumite substanțe;
traumatism cranian;
accident vascular cerebral;
infecții ale sistemului nervos;
anumite medicamente sau intoxicații;
tulburări metabolice;
eclampsie în timpul sarcinii;
alte afecțiuni acute.

Diagnosticul de epilepsie este stabilit de medic după analizarea episodului, a istoricului, a investigațiilor și a riscului de repetare. Tratamentul nu trebuie început, oprit sau modificat fără recomandarea neurologului.

Cum poate arăta o criză tonico-clonică?

Criza tonico-clonică este forma cel mai ușor recunoscută de public. Episodul poate începe cu pierderea conștienței și căderea persoanei.

Faza tonică

Corpul se rigidizează, maxilarul poate fi încleștat, iar respirația poate deveni temporar neregulată. Uneori se aude un sunet produs de aerul eliminat prin corzile vocale. Acesta nu înseamnă că persoana strigă intenționat.

Faza clonică

Apar mișcări ritmice ale brațelor și picioarelor. Saliva se poate acumula în gură, iar uneori poate exista mușcarea limbii sau pierderea controlului vezicii urinare.

Perioada de după criză

După oprirea mișcărilor, persoana poate fi:

confuză;
somnolentă;
obosită;
dezorientată;
agitată;
cu durere de cap;
cu dureri musculare;
incapabilă să își amintească episodul.

Revenirea poate dura câteva minute sau mai mult, în funcție de tipul crizei și de starea persoanei.

Ce trebuie să faci în timpul unei crize epileptice?

1. Păstrează-ți calmul

Majoritatea episoadelor se opresc singure. Prezența unei persoane calme ajută la protejarea pacientului și la observarea corectă a crizei.

2. Uită-te la ceas și cronometrează episodul

Notează ora la care au început manifestările. Durata este una dintre cele mai importante informații pentru echipa medicală.

Într-o situație stresantă, un episod de un minut poate părea mult mai lung. Folosește cronometrul telefonului dacă este posibil.

3. Protejează persoana de accidentări

Îndepărtează obiectele tari, ascuțite sau fierbinți din jur. Dacă persoana se află lângă trafic, scări, foc sau apă, încearcă să reduci pericolul fără să îi imobilizezi corpul.

Dacă începe să cadă, sprijin-o pe cât posibil și așaz-o ușor la sol.

4. Pune ceva moale sub cap

Poți folosi o haină împăturită, o pernă mică sau un prosop. Îndepărtează ochelarii și slăbește hainele strânse din jurul gâtului.

5. Lasă mișcările să se desfășoare

Nu ține forțat brațele sau picioarele și nu încerca să oprești convulsiile. Imobilizarea poate produce leziuni atât persoanei, cât și celui care încearcă să o ajute.

6. Întoarce persoana pe o parte când este sigur

Dacă poate fi făcut fără forțare, persoana poate fi întoarsă ușor pe o parte pentru a ajuta saliva să se scurgă și pentru a menține căile respiratorii libere.

Dacă mișcările sunt prea puternice, nu forța poziția. După oprirea convulsiilor, așaz-o în poziția laterală de siguranță, dacă respiră.

7. Rămâi lângă persoană

Nu o lăsa singură până când și-a revenit suficient, știe unde se află și poate comunica. Vorbește rar și liniștit.

8. Respectă planul individual de urgență

Unele persoane cunoscute cu epilepsie au o brățară medicală, un card sau un plan care descrie ce trebuie făcut. Pot avea prescris un medicament de urgență care trebuie administrat numai de o persoană instruită și conform indicațiilor medicale.

Regula esențială: protejează persoana, cronometrează criza, menține zona liberă și sună la 112 dacă episodul depășește cinci minute sau apare oricare dintre semnele de urgență prezentate mai jos.

Ce nu trebuie să faci în timpul unei crize?

Nu introduce nimic în gura persoanei.
Nu încerca să îi deschizi maxilarul.
Nu îi pune degetele între dinți.
Nu îi da apă, alimente, comprimate sau alte produse în timpul crizei.
Nu încerca să efectuezi respirație gură la gură în timpul convulsiilor.
Nu o imobiliza.
Nu o scutura și nu o lovi pentru a o face să își revină.
Nu muta persoana decât dacă se află într-un pericol imediat.
Nu o ridica imediat în picioare după episod.
Nu o lăsa singură cât timp este confuză.

De ce nu trebuie introdus nimic în gură?

Persoana nu își poate înghiți limba. Introducerea unei linguri, a unui obiect textil sau a degetelor poate provoca:

ruperea dinților;
leziuni ale gurii și maxilarului;
obstrucția căilor respiratorii;
aspirarea unor fragmente;
rănirea persoanei care acordă ajutorul.

Mușcarea limbii se poate produce în timpul crizei, dar încercarea de a o preveni prin deschiderea forțată a gurii este mai periculoasă.

Când trebuie să suni la 112?

Apelează 112 dacă:

criza durează mai mult de cinci minute;
nu știi cât durează de obicei crizele persoanei și episodul ajunge la cinci minute;
începe o altă criză înainte ca persoana să își revină;
persoana nu își recapătă starea de conștiență în mod obișnuit;
are dificultăți de respirație după episod;
este prima criză cunoscută;
persoana s-a accidentat;
criza a avut loc în apă;
persoana este însărcinată;
persoana are diabet sau o altă afecțiune care poate necesita ajutor urgent;
criza a apărut după un traumatism cranian;
există suspiciunea unei intoxicații sau supradoze;
persoana are febră mare, rigiditatea cefei sau alte semne de infecție severă;
starea generală se agravează rapid;
nu ești sigur că persoana este în siguranță.

Urgență majoră: o criză convulsivă prelungită sau crizele repetate fără revenirea stării de conștiență pot reprezenta status epilepticus, o situație care necesită tratament medical imediat.

Ce informații trebuie să transmiți operatorului 112?

Spune cât mai clar:

locul exact în care vă aflați;
vârsta aproximativă a persoanei;
ora la care a început criza;
dacă mișcările continuă;
dacă persoana respiră;
dacă a existat o accidentare;
dacă este prima criză;
dacă persoana este însărcinată sau are o boală cunoscută;
dacă există suspiciunea consumului unei substanțe;
dacă episodul a avut loc în apă.

Urmează indicațiile operatorului și nu închide până când nu ți se spune.

Ce trebuie să faci după oprirea crizei?

Verifică respirația

După încetarea convulsiilor, verifică dacă persoana respiră. Așaz-o în poziția laterală de siguranță pentru a menține căile respiratorii libere, dacă nu există suspiciunea unei leziuni care impune altă conduită.

Dacă nu respiră normal, apelează imediat 112 și începe manevrele de resuscitare conform instrucțiunilor operatorului, dacă poți face acest lucru.

Rămâi alături de ea

Persoana poate fi dezorientată și speriată. Explică-i simplu că a avut un episod și că este în siguranță.

Nu îi da imediat alimente sau lichide

Așteaptă până când persoana este complet trează, poate înghiți normal și comunică fără dificultate. Administrarea prea devreme poate provoca înec sau aspirație.

Verifică dacă există răni

Caută leziuni ale capului, sângerări, arsuri, dureri severe sau semne că persoana s-a lovit în timpul căderii.

Protejează-i intimitatea

Îndepărtează persoanele curioase și acoperă persoana dacă este necesar. Nu publica imagini sau filmări pe internet.

Este utilă filmarea unei crize?

O filmare poate ajuta neurologul să înțeleagă manifestările, dar numai dacă persoana este deja protejată și altcineva poate acorda primul ajutor.

Nu întârzia apelul la 112 și nu renunța la protejarea persoanei pentru a filma.

Dacă este posibil, surprinde:

debutul episodului;
poziția capului și a ochilor;
mișcările brațelor și picioarelor;
modul în care persoana răspunde;
durata;
revenirea după criză.

Înregistrarea trebuie păstrată confidențial și arătată numai personalului medical, cu respectarea demnității persoanei.

Nu toate crizele provoacă pierderea conștienței

Crizele focale pot începe într-o anumită zonă a creierului. Persoana poate rămâne conștientă sau poate avea conștiența alterată.

Manifestările pot include:

furnicături într-o mână sau pe o parte a feței;
mișcări involuntare ale unui membru;
senzația unui miros care nu există;
o senzație care urcă din abdomen;
teamă bruscă;
senzația că situația a mai fost trăită;
privire fixă;
mestecat sau înghițit repetitiv;
mers fără o direcție clară;
răspunsuri nepotrivite;
confuzie.

În timpul unui asemenea episod, îndepărtează pericolele, vorbește calm și ghidează persoana departe de trafic, foc, apă sau scări. Nu o prinde forțat dacă nu există un pericol imediat.

Cum diferențiezi o criză de un leșin?

Leșinul, numit și sincopă, poate semăna uneori cu o criză. Unele persoane pot avea câteva mișcări involuntare și în timpul pierderii temporare a conștienței provocate de scăderea fluxului de sânge către creier.

Medicul poate analiza:

poziția persoanei înainte de episod;
factorul declanșator;
senzațiile care au apărut înainte;
culoarea feței;
durata pierderii conștienței;
tipul mișcărilor;
mușcarea limbii;
confuzia de după episod;
palpitațiile sau durerea toracică;
istoricul medical și familial.

Uneori sunt necesare atât evaluarea neurologică, cât și cea cardiologică. Un episod de pierdere a conștienței nu trebuie diagnosticat acasă numai după aspect.

Ce se întâmplă după prima criză?

Prima criză cunoscută necesită evaluare medicală. Chiar dacă persoana și-a revenit, trebuie stabilit dacă episodul a fost o criză epileptică, o sincopă sau o altă problemă.

Medicul va întreba despre:

ce făcea persoana înainte de episod;
somn și privare de somn;
febră sau infecții;
consum de alcool, droguri sau medicamente;
traumatisme recente;
simptome neurologice;
durere toracică și palpitații;
antecedente personale și familiale;
modul exact în care a început episodul;
durata și perioada de revenire.

Relatarea unui martor este foarte importantă deoarece persoana poate să nu își amintească episodul.

Ce investigații pot fi recomandate după o criză?

Investigațiile sunt alese în funcție de vârstă, simptome, context și examenul medical. Nu toate persoanele au nevoie de aceleași teste.

Analize de sânge

Pot fi verificate glicemia, electroliții, funcția renală și hepatică, semnele unei infecții sau alte probleme metabolice. În anumite situații pot fi necesare teste toxicologice sau investigații suplimentare.

Electrocardiograma

EKG-ul poate ajuta la identificarea unor tulburări de ritm cardiac care pot provoca pierderea conștienței și pot imita o criză.

Electroencefalograma

EEG-ul înregistrează activitatea electrică a creierului prin electrozi aplicați pe scalp. Poate identifica modificări care susțin diagnosticul unui anumit tip de epilepsie.

Un EEG normal nu exclude epilepsia. Activitatea anormală poate să nu apară în timpul unei înregistrări scurte, iar diagnosticul nu trebuie stabilit sau respins numai pe baza EEG-ului.

Dacă medicul solicită EEG după o primă criză, efectuarea rapidă poate crește șansa de a identifica modificări relevante. Momentul concret este stabilit de serviciul medical și de situația pacientului.

CT cerebral

Tomografia poate fi recomandată în urgență dacă există traumatism, simptome neurologice persistente, suspiciune de sângerare, infecție, accident vascular sau altă cauză acută.

RMN cerebral

RMN-ul oferă imagini detaliate ale creierului și poate identifica anumite modificări structurale care favorizează apariția crizelor.

Alte investigații

În funcție de caz pot fi necesare monitorizare cardiacă, puncție lombară, teste genetice, investigații metabolice, EEG prelungit sau înregistrare video-EEG.

Ce informații trebuie notate pentru neurolog?

Un jurnal al episodului poate include:

data și ora;
durata;
activitatea desfășurată înainte;
numărul de ore dormite;
consumul de alcool sau alte substanțe;
medicamentele administrate;
simptomele de avertizare;
partea corpului în care au început mișcările;
poziția capului și a ochilor;
prezența sau absența răspunsului;
culoarea feței;
eventuale răni;
starea de după episod;
timpul până la revenirea completă.

Ce măsuri de siguranță sunt recomandate după o primă criză?

Până la evaluarea neurologică, este prudent să fie evitate activitățile în care o nouă pierdere a conștienței ar putea produce un accident grav.

Pot fi necesare măsuri precum:

evitarea conducerii unui vehicul până la clarificarea medicală și legală;
evitarea înotului fără supraveghere;
preferarea dușului în locul băii în cadă;
evitarea lucrului la înălțime;
evitarea utilajelor periculoase;
evitarea focului deschis fără supraveghere;
informarea unei persoane apropiate;
respectarea unui program regulat de somn;
evitarea consumului excesiv de alcool;
administrarea tratamentelor exact conform recomandării.

Regulile privind conducerea autovehiculelor depind de diagnosticul final și de legislația aplicabilă. Pacientul trebuie să ceară indicații neurologului și instituțiilor competente.

Ce poate declanșa o criză la o persoană cu epilepsie?

Factorii diferă de la o persoană la alta. Printre cei raportați frecvent se numără:

omiterea dozelor de medicament;
oprirea bruscă a tratamentului;
privarea de somn;
consumul excesiv de alcool;
sevrajul alcoolic;
febră sau infecții;
stres intens;
deshidratare;
anumite medicamente sau substanțe;
lumini intermitente, numai în anumite forme de epilepsie.

Pacientul nu trebuie să modifice doza în funcție de apariția sau absența crizelor fără să discute cu neurologul.

Ce faci dacă persoana are deja diagnosticul de epilepsie?

Nu fiecare criză a unei persoane cunoscute cu epilepsie necesită transport la spital. Unele persoane au un plan individual în care este precizată durata obișnuită, conduita recomandată și momentul administrării tratamentului de urgență.

Sună totuși la 112 dacă:

episodul durează mai mult decât este obișnuit;
depășește cinci minute și nu există alte instrucțiuni medicale clare;
crizele se repetă fără revenire;
persoana s-a accidentat;
respirația este dificilă;
criza are un aspect diferit;
planul individual recomandă apelarea serviciului de urgență;
există orice motiv serios de îngrijorare.

Criza epileptică la copil

Convulsiile la copil pot avea cauze diferite. Unele apar în asociere cu febra, în special la vârste mici, dar febra nu trebuie considerată automat explicația oricărui episod.

În timpul crizei se aplică aceleași principii de bază:

copilul este protejat de lovituri;
nu se introduce nimic în gură;
nu este ținut forțat;
episodul este cronometrat;
după oprire este așezat pe o parte, dacă respiră;
se apelează 112 când sunt îndeplinite criteriile de urgență.

Prima criză, episodul prelungit, dificultățile de respirație, somnolența neobișnuită, rigiditatea cefei, petele violacee pe piele sau starea generală sever alterată necesită evaluare urgentă.

Criza în timpul sarcinii

O criză la o persoană însărcinată este o urgență. Poate avea legătură cu epilepsia cunoscută, dar trebuie luate în considerare și alte cauze, inclusiv eclampsia.

Apelează imediat 112, protejează persoana de lovituri, cronometrează episodul și nu administra nimic pe gură.

Întrebări frecvente despre criza epileptică

Persoana își poate înghiți limba?

Nu. Limba nu poate fi înghițită. Nu introduce obiecte sau degete în gură.

Trebuie să țin persoana ca să opresc convulsiile?

Nu. Imobilizarea poate provoca leziuni. Îndepărtează obiectele periculoase și protejează capul.

Trebuie să torn apă pe față?

Nu. Apa nu oprește criza și poate ajunge în căile respiratorii.

Pot să îi dau medicamentul obișnuit în timpul crizei?

Nu administra nimic pe gură. Un medicament de urgență se folosește numai dacă a fost prescris, există un plan clar și persoana care îl administrează este instruită.

De ce trebuie cronometrată criza?

Durata ajută la stabilirea urgenței și oferă medicului informații importante. Se sună la 112 dacă episodul depășește cinci minute sau există alte semne de alarmă.

O criză înseamnă că persoana are epilepsie?

Nu întotdeauna. O singură criză poate avea o cauză temporară sau poate fi primul semn al epilepsiei. Este necesară evaluare medicală.

Un EEG normal exclude epilepsia?

Nu. EEG-ul poate fi normal între crize. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu istoricul și celelalte investigații.

Trebuie chemată ambulanța la fiecare criză?

Nu în toate cazurile unei persoane cu epilepsie cunoscută și plan individual. Este obligatoriu să ceri ajutor dacă episodul este prelungit, se repetă, este prima criză, există accidentare, probleme de respirație sau alte criterii de urgență.

Poate persoana să doarmă după criză?

Somnolența este frecventă. Persoana trebuie supravegheată, așezată pe o parte dacă este necesar și evaluată dacă nu respiră normal, nu își revine în modul obișnuit sau există alte motive de îngrijorare.

Când trebuie mers la neurolog?

După prima criză, după episoade neexplicate de pierdere a conștienței sau atunci când apar crize în ciuda tratamentului. Pentru alte simptome care necesită evaluare poate fi consultat articolul Neurologie: când mergi la neurolog.

Legătura cu alte simptome neurologice

O criză poate fi precedată sau urmată de simptome precum durere de cap, amețeală, amorțeală ori slăbiciune. Aceste manifestări nu trebuie interpretate separat de context.

Pentru informații suplimentare pot fi consultate ghidurile InfoClinic despre:

Concluzie

În timpul unei crize epileptice, primul ajutor corect înseamnă protejarea persoanei, îndepărtarea obiectelor periculoase, susținerea capului, cronometrarea episodului și așezarea în poziția laterală de siguranță după oprirea convulsiilor.

Nu trebuie introdus nimic în gură, persoana nu trebuie imobilizată și nu trebuie să primească apă, alimente sau medicamente pe cale orală până când nu este complet trează.

Apelează 112 dacă episodul durează peste cinci minute, crizele se repetă fără revenire, este prima criză, persoana nu respiră normal, s-a accidentat, este însărcinată sau criza a avut loc în apă.

O singură criză nu confirmă automat epilepsia. Evaluarea medicală, relatarea martorilor, EEG-ul, analizele și investigațiile imagistice pot ajuta la stabilirea cauzei și a riscului de repetare.

Surse și informații suplimentare

Informațiile din acest articol au scop educativ și nu înlocuiesc evaluarea medicală. Într-o situație de urgență, apelează 112 și urmează indicațiile operatorului.