Tratamente oncologice: chimioterapie și imunoterapie

Tratamentele oncologice nu sunt identice și nu se aleg numai în funcție de organul în care a apărut cancerul. Chimioterapia, radioterapia, imunoterapia și terapia țintită acționează prin mecanisme diferite, au indicații diferite și pot produce reacții adverse diferite.

Unii pacienți au nevoie de o singură metodă de tratament, în timp ce alții primesc mai multe terapii, administrate simultan sau în etape. Operația poate fi urmată de chimioterapie, radioterapia poate fi combinată cu tratament medicamentos, iar imunoterapia sau terapia țintită pot fi recomandate numai dacă tumora îndeplinește anumite criterii biologice.

Alegerea tratamentului depinde de tipul exact al cancerului, stadiu, caracteristicile moleculare ale tumorii, starea generală a pacientului, bolile asociate și scopul terapiei. Un tratament potrivit pentru o persoană poate să nu fie indicat unei alte persoane, chiar dacă ambele au un diagnostic cu denumire asemănătoare.

Articolul explică pe înțelesul pacienților ce este chimioterapia, cum funcționează radioterapia, când poate fi utilizată imunoterapia, ce înseamnă terapia țintită și de ce uneori sunt necesare teste suplimentare înainte de stabilirea planului oncologic.

Cum este ales tratamentul pentru cancer?

Planul terapeutic este stabilit după confirmarea diagnosticului și evaluarea extinderii bolii. În numeroase cazuri, decizia este discutată într-o echipă multidisciplinară care poate include oncolog medical, chirurg, radioterapeut, anatomopatolog, radiolog și alți specialiști.

Pentru alegerea tratamentului sunt analizate:

tipul de cancer;
organul din care a pornit tumora;
subtipul histologic;
stadiul bolii;
dimensiunea și localizarea tumorii;
prezența sau absența metastazelor;
anumite mutații, proteine sau biomarkeri;
vârsta și starea generală a pacientului;
funcționarea inimii, rinichilor, ficatului și măduvei osoase;
tratamentele administrate anterior;
preferințele pacientului;
beneficiile estimate și riscurile terapiei.

Diagnosticul oncologic nu se stabilește numai pe baza unei imagini suspecte. În cele mai multe situații este necesară analiza unei probe de țesut. Mai multe explicații sunt disponibile în articolul despre biopsia în oncologie și informațiile pe care le poate oferi.

Extinderea bolii este analizată prin procesul de stadializare. Pentru diferențele dintre stadiile 0, I, II, III și IV poate fi consultat ghidul despre stadializarea cancerului și sistemul TNM.

Care poate fi scopul unui tratament oncologic?

Scopul tratamentului nu este același în toate cazurile. Medicul trebuie să explice ce se urmărește și ce rezultate pot fi estimate realist.

Tratament curativ

Scopul este eliminarea cancerului și obținerea unei remisiuni de lungă durată. Un tratament curativ poate include operație, radioterapie, chimioterapie sau o combinație.

Tratament neoadjuvant

Este administrat înaintea tratamentului principal, de obicei înainte de operație. Poate avea rolul de a micșora tumora și de a facilita intervenția.

Tratament adjuvant

Este administrat după operație sau după tratamentul local, cu scopul de a distruge celulele tumorale care ar putea rămâne în organism și de a reduce riscul de recidivă.

Tratament de control al bolii

În unele forme avansate, obiectivul este încetinirea evoluției, reducerea dimensiunii tumorilor și prelungirea perioadei în care boala rămâne controlată.

Tratament paliativ

Scopul este reducerea simptomelor, menținerea funcțiilor și îmbunătățirea calității vieții. Termenul paliativ nu înseamnă lipsa tratamentului. Radioterapia, chimioterapia și alte terapii pot fi folosite pentru reducerea durerii, sângerării, presiunii sau altor simptome.

Ce este chimioterapia?

Chimioterapia utilizează medicamente care distrug celulele canceroase sau le împiedică să crească și să se dividă. Deoarece medicamentele pot circula prin sânge, chimioterapia este considerată, în general, un tratament sistemic.

Tratamentul sistemic poate ajunge la celule aflate în mai multe zone ale organismului. Această caracteristică este importantă atunci când există riscul ca unele celule tumorale să fi părăsit tumora inițială.

Când poate fi recomandată chimioterapia?

Chimioterapia poate fi utilizată:

ca tratament principal;
înaintea unei intervenții chirurgicale;
după operație;
împreună cu radioterapia;
pentru forme de cancer răspândite în organism;
pentru reducerea simptomelor;
pentru tratarea unor recidive;
pentru pregătirea unui transplant de celule stem, în anumite boli hematologice.

Cum se administrează chimioterapia?

Medicamentele pot fi administrate prin:

perfuzie intravenoasă;
injecție;
comprimate sau capsule;
cateter venos central ori cameră implantabilă;
administrare într-o anumită cavitate a corpului, în cazuri selectate;
alte metode adaptate tipului de tratament.

Chimioterapia este frecvent organizată în cicluri. O perioadă de administrare este urmată de o perioadă de pauză, pentru ca organismul să se refacă. Numărul ciclurilor și intervalul dintre ele sunt stabilite prin protocolul indicat pacientului.

De ce chimioterapia poate afecta și celulele sănătoase?

Medicamentele citotoxice acționează mai ales asupra celulelor care se divid rapid. Celulele tumorale au frecvent această caracteristică, dar și unele celule sănătoase se reînnoiesc repede.

Pot fi afectate temporar:

celulele măduvei osoase;
celulele foliculilor de păr;
mucoasa gurii și a tubului digestiv;
anumite celule ale pielii și unghiilor;
celulele implicate în reproducere.

Ce reacții adverse poate produce chimioterapia?

Reacțiile diferă în funcție de medicamente, doză, asocierea dintre substanțe și particularitățile pacientului. Nu toate persoanele prezintă aceleași efecte.

Pot apărea:

oboseală;
greață și vărsături;
scăderea poftei de mâncare;
căderea părului;
inflamații sau leziuni la nivelul gurii;
diaree ori constipație;
scăderea globulelor albe și creșterea riscului de infecție;
anemie;
scăderea trombocitelor și risc de sângerare;
amorțeli sau furnicături la mâini și picioare;
modificări ale gustului;
afectarea fertilității;
efecte asupra unor organe, în funcție de medicament.

Există tratamente pentru prevenirea sau controlul multor reacții adverse. Pacientul trebuie să comunice echipei simptomele, chiar dacă par minore.

Ce este radioterapia?

Radioterapia utilizează doze mari de radiații pentru a deteriora ADN-ul celulelor canceroase, a le opri din creștere și a reduce tumora. Efectul nu apare întotdeauna imediat. Celulele pot continua să moară o perioadă după încheierea ședințelor.

Spre deosebire de chimioterapie, radioterapia externă este, de obicei, un tratament local. Aceasta tratează o anumită zonă a corpului, nu întregul organism.

Ce tipuri de radioterapie există?

Radioterapie externă

Radiația este produsă de un aparat și orientată către zona tratată. Aparatul nu trebuie să atingă pacientul și poate deplasa fasciculele din mai multe direcții.

Radioterapie internă

O sursă de radiație este amplasată în interiorul corpului, în tumoră sau în apropierea acesteia. O formă cunoscută este brahiterapia.

Tratament sistemic cu substanțe radioactive

În anumite boli sunt administrate substanțe radioactive care circulă în organism și se concentrează în anumite țesuturi sau celule.

Când poate fi utilizată radioterapia?

Radioterapia poate fi recomandată:

înaintea operației, pentru micșorarea tumorii;
după operație, pentru reducerea riscului de recidivă locală;
ca tratament principal, când operația nu este indicată;
împreună cu chimioterapia;
pentru controlul unei metastaze;
pentru reducerea durerii;
pentru controlul sângerării;
pentru reducerea presiunii exercitate de o tumoră;
pentru prevenirea sau tratarea unor complicații locale.

Cum se planifică radioterapia?

Înainte de tratament este realizată o etapă de planificare, numită uneori simulare. Pot fi utilizate imagini CT, RMN sau PET pentru delimitarea exactă a tumorii și a organelor care trebuie protejate.

Echipa calculează:

doza totală;
numărul ședințelor;
direcția fasciculelor;
poziția pacientului;
zonele care trebuie protejate;
modalitatea de verificare a poziției la fiecare ședință.

Pacientul devine radioactiv după radioterapie?

După radioterapia externă, pacientul nu devine radioactiv și nu reprezintă un pericol pentru cei din jur.

În cazul unor forme de radioterapie internă sau tratament sistemic cu substanțe radioactive, pot exista recomandări temporare privind distanța față de alte persoane. Echipa medicală trebuie să ofere instrucțiuni clare.

Ce reacții adverse poate produce radioterapia?

Reacțiile depind de zona tratată, doză și durata terapiei. Radioterapia poate afecta și celulele sănătoase din apropierea tumorii.

Pot apărea:

oboseală;
roșeață, uscăciune sau sensibilitate a pielii;
căderea părului numai în zona iradiată;
dificultăți la înghițire, dacă este tratată regiunea capului, gâtului sau toracelui;
greață, diaree sau alte simptome digestive, dacă este tratat abdomenul ori pelvisul;
iritarea vezicii urinare;
modificări ale fertilității;
inflamații locale;
efecte tardive care pot apărea după o perioadă mai lungă.

Pacientul nu trebuie să aplice creme, deodorante, plasturi sau alte produse pe zona tratată fără acordul echipei de radioterapie.

Ce este imunoterapia?

Imunoterapia este un tratament care ajută sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele canceroase. Sistemul imunitar poate identifica celule anormale, dar tumorile dezvoltă uneori mecanisme prin care evită sau slăbesc răspunsul imun.

Imunoterapia nu este un singur medicament și nu funcționează în toate formele de cancer. Există mai multe tipuri de tratament imunologic.

Ce sunt inhibitorii punctelor de control imun?

Sistemul imunitar are mecanisme de control care împiedică activarea excesivă. Unele tumori folosesc aceste „frâne” pentru a evita atacul celulelor imune.

Anumite medicamente blochează proteine precum PD-1, PD-L1 sau CTLA-4 și permit limfocitelor T să își intensifice răspunsul împotriva cancerului.

Ce alte forme de imunoterapie există?

În funcție de tipul cancerului, imunoterapia poate include:

anticorpi monoclonali cu rol imunologic;
terapii celulare;
terapie cu celule CAR-T, pentru anumite cancere hematologice;
vaccinuri terapeutice împotriva cancerului;
modulatori ai sistemului imunitar;
alte metode aflate în utilizare sau cercetare.

Cine poate primi imunoterapie?

Eligibilitatea depinde de diagnosticul exact și de indicațiile tratamentului. Medicul poate analiza:

tipul și stadiul cancerului;
expresia unor proteine, precum PD-L1;
instabilitatea microsatelitară;
defectele sistemului de reparare a ADN-ului;
încărcătura mutațională, în anumite situații;
tratamentele administrate anterior;
bolile autoimune;
starea generală și funcționarea organelor.

Prezența unui biomarker nu garantează răspunsul, iar absența sa nu exclude întotdeauna tratamentul. Interpretarea depinde de tipul tumorii și de protocolul aplicabil.

Ce reacții adverse poate produce imunoterapia?

Prin activarea sistemului imunitar, tratamentul poate determina inflamația unor organe sănătoase. Aceste reacții se numesc uneori reacții adverse imuno-mediate.

Pot fi afectate:

pielea;
intestinul;
ficatul;
plămânii;
tiroida și alte glande endocrine;
rinichii;
sistemul nervos;
inima, în cazuri rare.

Simptome precum diaree persistentă, tuse nouă, dificultăți de respirație, îngălbenirea pielii, durere abdominală, slăbiciune severă, tulburări de vedere sau dureri de cap neobișnuite trebuie comunicate rapid echipei medicale.

Unele reacții pot apărea în timpul tratamentului, după mai multe administrări sau chiar după încheierea terapiei. Pacientul trebuie să informeze orice medic că urmează sau a urmat imunoterapie.

Ce este terapia țintită?

Terapia țintită utilizează medicamente proiectate pentru a bloca anumite molecule sau proteine implicate în creșterea, diviziunea și răspândirea celulelor canceroase.

Tratamentul se bazează pe identificarea unor caracteristici biologice ale tumorii. Aceste caracteristici pot fi mutații genetice, amplificări, fuziuni de gene, receptori sau alte proteine.

De ce sunt necesare testele moleculare?

Două tumori localizate în același organ pot avea modificări moleculare diferite. Un medicament țintit poate funcționa numai dacă tumora prezintă ținta corespunzătoare.

Testarea poate fi realizată pe:

țesutul obținut prin biopsie sau operație;
o probă nouă de țesut, dacă materialul vechi nu este suficient;
o probă de sânge, prin biopsie lichidă, în situațiile în care metoda este indicată;
alte probe biologice, în funcție de boală.

Cum acționează terapia țintită?

Medicamentele pot:

bloca semnalele care stimulează creșterea tumorală;
inhiba proteine produse de gene modificate;
reduce formarea vaselor de sânge care hrănesc tumora;
transporta o substanță activă către celula canceroasă;
declanșa moartea programată a celulelor tumorale;
modifica mediul care ajută tumora să supraviețuiască.

Terapia țintită afectează numai celulele canceroase?

Nu în mod absolut. Deși tratamentul este orientat către o țintă moleculară, aceeași cale biologică poate exista și în celule sănătoase. Din acest motiv pot apărea reacții adverse.

Acestea pot include:

erupții cutanate;
diaree;
creșterea tensiunii arteriale;
oboseală;
modificări ale ficatului;
probleme de coagulare sau vindecare;
modificări ale unghiilor și pielii;
efecte asupra inimii;
alte reacții specifice medicamentului.

Poate cancerul deveni rezistent la terapia țintită?

Da. Celulele tumorale se pot modifica și pot găsi alte căi de creștere. Rezistența poate exista de la început sau poate apărea după o perioadă în care tratamentul a funcționat.

În această situație, medicul poate recomanda:

repetarea testelor moleculare;
o nouă biopsie;
schimbarea medicamentului;
combinarea cu o altă terapie;
trecerea la alt tip de tratament.

Care este diferența dintre imunoterapie și terapia țintită?

Imunoterapia stimulează sau eliberează capacitatea sistemului imunitar de a ataca tumora. Terapia țintită blochează o caracteristică moleculară importantă pentru celula canceroasă.

Diferența nu este întotdeauna absolută. Unii anticorpi monoclonali pot fi considerați terapie țintită, imunoterapie sau pot avea ambele mecanisme, în funcție de modul în care funcționează.

Ambele tipuri de tratament necesită o indicație precisă. Nu sunt automat mai eficiente, mai ușoare sau lipsite de reacții adverse comparativ cu chimioterapia.

Ce este terapia hormonală?

Terapia hormonală încetinește sau oprește creșterea unor cancere care folosesc hormonii pentru a se dezvolta. Este utilizată mai ales în anumite forme de cancer de sân și cancer de prostată.

Tratamentul poate:

reduce producția unui hormon;
bloca receptorul hormonal;
împiedica hormonul să stimuleze celulele tumorale;
include o intervenție asupra unui organ care produce hormoni, în cazuri selectate.

Terapia hormonală nu trebuie confundată cu tratamentul hormonal utilizat pentru alte afecțiuni și nici cu chimioterapia.

Ce rol are operația în tratamentul cancerului?

Chirurgia îndepărtează tumora și, uneori, țesuturile sau ganglionii din jur. Este un tratament local și poate avea rol curativ atunci când boala este limitată și poate fi rezecată complet.

Operația poate fi folosită pentru:

îndepărtarea completă a tumorii;
reducerea volumului tumoral;
obținerea unei biopsii;
evaluarea extinderii bolii;
reducerea unor simptome;
reconstrucția unei zone tratate.

Nu toate cancerele necesită operație și nu toate tumorile pot fi îndepărtate chirurgical. În unele boli hematologice, chirurgia nu reprezintă tratamentul principal.

De ce sunt combinate tratamentele oncologice?

O combinație poate ataca tumora prin mecanisme diferite și poate reduce riscul ca unele celule să supraviețuiască.

Exemplele pot include:

operație urmată de chimioterapie;
operație urmată de radioterapie;
chimioterapie administrată înainte de operație;
chimioterapie administrată concomitent cu radioterapia;
imunoterapie asociată cu chimioterapie;
terapie țintită asociată cu alte medicamente;
terapie hormonală administrată pe termen lung după tratamentul local.

Asocierea poate crește eficiența, dar și riscul de reacții adverse. Schema este aleasă în funcție de dovezile existente pentru tipul și stadiul bolii.

Cum știe medicul dacă tratamentul funcționează?

Răspunsul este evaluat prin consultații, analize și investigații imagistice. Metoda depinde de tipul cancerului și de tratament.

Pot fi urmărite:

dimensiunea leziunilor;
apariția sau dispariția unor simptome;
analizele de sânge;
markerii tumorali, când sunt relevanți;
CT, RMN, ecografie sau PET-CT;
funcționarea organelor;
toleranța pacientului;
rezultatele unor biopsii sau teste moleculare.

O modificare temporară a dimensiunii sau a aspectului tumorii nu trebuie interpretată fără oncolog. În unele situații, răspunsul la imunoterapie poate avea un aspect diferit față de răspunsul la chimioterapie.

Ce înseamnă remisie, boală stabilă și progresie?

Remisie completă

Nu mai sunt identificate semne ale bolii prin metodele utilizate. Remisia completă nu înseamnă întotdeauna că recidiva este imposibilă.

Remisie parțială

Tumora sau leziunile s-au redus semnificativ, dar boala nu a dispărut complet.

Boală stabilă

Cancerul nu s-a micșorat suficient pentru a fi considerat răspuns parțial, dar nici nu a crescut suficient pentru a fi considerat progresie. Pentru unele forme avansate, stabilizarea poate reprezenta un rezultat important.

Progresie

Boala a crescut, au apărut leziuni noi sau evaluarea arată că tratamentul nu mai controlează cancerul.

De ce nu primește fiecare pacient cel mai nou tratament?

Un tratament nou nu este automat potrivit pentru toate persoanele. Administrarea depinde de:

indicația aprobată;
tipul și subtipul tumorii;
stadiul bolii;
biomarkerii necesari;
tratamentele anterioare;
contraindicații;
starea generală;
beneficiul demonstrat pentru situația respectivă;
accesul prin sistemul medical aplicabil.

Unele terapii sunt disponibile numai în studii clinice. Participarea este voluntară și presupune criterii clare de eligibilitate și un proces de consimțământ informat.

Ce trebuie să întrebe pacientul înainte de începerea tratamentului?

Care este scopul tratamentului?
Ce beneficii sunt estimate?
Ce alternative există?
Ce analize sau teste au justificat alegerea?
Cum se administrează și cât durează?
Ce reacții adverse sunt frecvente?
Ce simptome reprezintă urgență?
Ce medicamente sau suplimente trebuie evitate?
Pot continua activitatea profesională?
Există efecte asupra fertilității?
Cum va fi evaluat răspunsul?
Ce se întâmplă dacă tratamentul nu funcționează?
Cine trebuie contactat în afara programului?

Ce simptome trebuie raportate urgent în timpul tratamentului?

Instrucțiunile diferă în funcție de terapie, dar pacientul trebuie să contacteze rapid echipa medicală dacă apar:

febră sau frisoane;
dificultăți de respirație;
durere toracică;
sângerare neobișnuită;
confuzie sau somnolență marcată;
vărsături repetate;
diaree severă sau persistentă;
imposibilitatea de a consuma lichide;
scăderea importantă a cantității de urină;
erupție extinsă sau umflarea feței;
îngălbenirea pielii ori a ochilor;
slăbiciune bruscă;
durere intensă nou apărută;
agravarea rapidă a stării generale.

Pacientul trebuie să folosească numărul de contact oferit de centrul oncologic și să nu aștepte următoarea programare dacă apar semne de alarmă.

Pot suplimentele să interfereze cu tratamentul oncologic?

Da. Unele suplimente, ceaiuri, extracte și produse naturiste pot modifica absorbția sau metabolizarea medicamentelor, pot crește riscul de sângerare ori pot influența efectul tratamentului.

Pacientul trebuie să comunice echipei toate produsele utilizate, inclusiv:

vitamine;
minerale;
ceaiuri concentrate;
extracte din plante;
produse pentru imunitate;
suplimente pentru slăbit;
uleiuri și tincturi;
medicamente fără prescripție.

Termenul „natural” nu înseamnă automat lipsit de efecte sau sigur în asociere cu terapia oncologică.

Poate pacientul solicita o a doua opinie?

Da. O a doua opinie poate fi utilă mai ales când diagnosticul este rar, există mai multe opțiuni terapeutice sau pacientul dorește confirmarea planului.

Pentru evaluare pot fi necesare:

rezultatul anatomopatologic;
lamele și blocurile de parafină;
testele moleculare;
imaginile CT, RMN sau PET-CT;
scrisoarea medicală;
analizele;
lista tratamentelor primite;
rapoartele operațiilor și radioterapiei.

Solicitarea unei a doua opinii nu trebuie să întârzie nejustificat un tratament urgent. Pacientul trebuie să discute cu medicul despre intervalul sigur în care poate fi realizată reevaluarea.

Întrebări frecvente despre tratamentele oncologice

Chimioterapia este necesară în toate cazurile de cancer?

Nu. Unele forme sunt tratate prin operație, radioterapie, terapie hormonală, imunoterapie, terapie țintită sau supraveghere, în funcție de diagnostic.

Radioterapia și chimioterapia sunt același lucru?

Nu. Chimioterapia folosește medicamente care circulă prin organism, iar radioterapia externă tratează în principal o zonă precisă cu ajutorul radiațiilor.

Imunoterapia este mai ușoară decât chimioterapia?

Nu se poate generaliza. Profilul reacțiilor adverse este diferit, iar imunoterapia poate provoca inflamații importante ale organelor. Tratamentul trebuie monitorizat atent.

Terapia țintită poate fi administrată fără biopsie?

În numeroase cazuri este necesară confirmarea diagnosticului și identificarea țintei moleculare într-o probă de țesut sau printr-un test validat.

Dacă tumora are o mutație, există întotdeauna un medicament?

Nu. Nu toate modificările sunt tratabile, iar unele medicamente sunt indicate numai în anumite tipuri și stadii de cancer.

Căderea părului apare la orice chimioterapie?

Nu. Riscul depinde de medicamente și doză. Unele scheme produc cădere completă, altele subțiere, iar unele nu afectează semnificativ părul.

Pacientul este radioactiv după radioterapia externă?

Nu. După radioterapia externă, pacientul nu emite radiații și poate sta în apropierea familiei.

Tratamentul poate fi schimbat pe parcurs?

Da. Planul poate fi modificat în funcție de răspuns, reacții adverse, analize, apariția rezistenței sau noi informații despre tumoră.

O reacție adversă înseamnă că tratamentul funcționează?

Nu. Intensitatea reacțiilor adverse nu este o măsură sigură a eficienței. Răspunsul este evaluat prin metode medicale specifice.

Poate tratamentul oncologic fi întrerupt temporar?

Uneori, medicul poate amâna o doză, reduce doza sau face o pauză pentru recuperare. Pacientul nu trebuie să oprească tratamentul din proprie inițiativă.

Concluzie

Chimioterapia, radioterapia, imunoterapia și terapia țintită sunt tratamente oncologice diferite. Chimioterapia acționează sistemic asupra celulelor care se divid, radioterapia tratează de obicei o zonă precisă, imunoterapia ajută sistemul imunitar să atace tumora, iar terapia țintită blochează anumite caracteristici moleculare ale celulelor canceroase.

Nicio metodă nu este cea mai bună pentru toate formele de cancer. Planul depinde de diagnosticul histologic, stadiu, biomarkeri, starea pacientului și obiectivul tratamentului.

Pacientul trebuie să înțeleagă scopul terapiei, beneficiile estimate, reacțiile adverse și semnele pentru care trebuie să contacteze urgent echipa medicală. Întrebările și solicitarea unei a doua opinii sunt componente normale ale procesului de luare a deciziei.

Surse și informații suplimentare

Informațiile din acest articol au scop educativ și nu înlocuiesc consultația oncologică, diagnosticul sau planul de tratament stabilit de echipa medicală.